sâmbătă, 30 iulie 2011

Dizolvarea Kominternului


Primul număr al ziarului Kominternului,
apărut în mai, 1919, la Moscova şi Petrograd.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comintern

Agenţia sovietică de presă, TASS, a dat publicităţii, la 22 mai 1943, Hotărîrea de dizolvare a Kominternului, ce fusese luată cu exact o săptămînă în urmă. Iată textul deciziei respective, aşa cum a apărut ca ştire de presă:
„Trebuie să constatăm că Internaţionala Comunistă, aşa cum a fost organizată la Congresul din 1919, răspundea necesităţilor acelei perioade. Astăzi, ea se dovedeşte depăşită de evenimente şi realităţi. Sarcina ce se află azi în faţa mişcării internaţionale a muncitorilor nu mai este în concordanţă cu posibilităţile actuale de organizare a Kominternului. Prin urmare, acest fapt reprezintă un obstacol în calea unei puternice consolidări a mişcării muncitoreşti. Războiul mondial nu a făcut decît să accentueze situaţiile în care se aflau partidele comuniste din diferite ţări. În momentul de faţă, sarcina esenţială a popoarelor, în special a clasei muncitoare din Germania, cît şi a celor din celelalte state ale Axei, este aceea de a lupta pentru răsturnarea şi lichidarea regimului fascist existent în aceste ţări.
Comuniştii n-au menţinut niciodată forme de organizare care s-au dovedit depăşite de realităţi. Karl Marx însuşi nu a ezitat să dizolve Internaţionala I-a, atunci cînd a considerat că acest fapt devenise o necesitate. Avînd în vedere toate acestea, Comitetul Executiv al Internaţionalei Comuniste propune:
1. Dizolvarea Internaţionalei Comuniste, ca organ conducător al mişcării muncitoreşti mondiale;
2. Eliberarea partidelor comuniste afiliate de obligaţiile ce le-au revenit în calitatea lor de membre ale Kominternului;
3. Chemarea tuturor partizanilor Internaţionalei la lupta împotriva coaliţiei hitleriste, la înfrîngerea duşmanului clasei muncitoare – fascismul german şi aliaţii săi”.
Propunerea a fost aprobată în unanimitate, după cum a comunicat ulterior ziarul „Pravda”, organul Comitetului Central al P.C.U.S.
Într-un interviu acordat, la vremea respectivă, Agenţiei Reuter, Iosif Stalin, conducătorul Uniunii Sovietice, a explicat raţiunile deciziei de dizolvare a Kominternului astfel:
„În primul rînd, dizolvarea pune capăt neadevărului potrivit căruia Moscova ar dori să se amestece în politica internă a altor ţări. Totodată, se pune astfel capăt calomniilor proferate de duşmanii comunismului şi ai mişcării muncitoreşti, care pretind că partidele comuniste nu acţionează conform intereselor propriilor popoare, ci pe baza cuvîntului de ordine primit din afara ţărilor lor. Dizolvarea Kominternului permite patrioţilor diferitelor naţiuni însetate de libertate să unească toate forţele progresiste ale ţărilor respective, indiferent de opiniile lor politice sau convingerile lor religioase, pentru a forma Frontul Comun de Eliberare Naţională, avînd drept scop intensificarea luptei împotriva fascismului. De asemenea, această decizie va permite patrioţilor din toate ţările să unească popoarele dornice de libertate într-un front internaţional împotriva ameninţării hitleriste de hegemonie mondială, să stabilească reperele viitoarei cooperări între naţiunile lumii, pe principii de egalitate şi respect reciproc”.
Aviz nostalgicilor politicilor kominterniste, mondialiste şi antinaţionale!

duminică, 24 iulie 2011

Simboluri cubaneze - Moncada

În iulie, oraşul Santiago de Cuba dansează în ritmul tobelor şi al instrumentelor tradiţionale conho şi tumbo. B-dul Santa Rita devine scena multicoloră a carnavalului cubanez. Tot acum, oraşul găzduieşte şi Festivalul anual al Culturii Caraibiene – El Festival de Cultura Caraibena – deschis participării tuturor ţărilor din regiune, care au ocazia etalării spectaculare a genurilor tradiţionale de muzică, dans  şi estetică vestimentară. Sînt manifestări culturale care premerg festivităţilor şi conferinţelor ce marchează, în fiecare an, un moment de cotitură din istoria contemporană a Republicii Cuba - Asaltul asupra Cazărmii Moncada.
În 1953, ţara se afla încă sub efectul paralizant al loviturii de stat din martie 1952, care a dus la suspendarea Constituţiei în vigoare, abolirea regimului parlamentar, lichidarea partidelor şi instaurarea dictaturii personale a lui Fulgencio Batista, cu doar cîteva săptămîni înainte de alegerile generale. Tînărul politician revoluţionar Fidel Castro încercase să i se opună dictatorului pe cale legală, dîndu-l în judecată cu Constituţia pe masă pentru uzurparea puterii pe cale armată. Dar, cum justiţia îi era aservită lui Batista, acţiunea judecătorească iniţiată de Castro a fost blocată şi, ulterior, respinsă.
 Prin urmare, înţelegând că regimul Batista nu poate fi schimbat prin mijloace legale, Fidel Castro şi susţinătorii săi au luat hotărîrea răsturnării regimului prin insurecţie armată. La 26 Iulie 1953, în fruntea unui grup înarmat alcătuit din circa 100 de opozanţi ai dictaturii, Fidel Castro a executat un atac asupra bazei militare din oraşul Santiago de Cuba, a doua garnizoană a ţării în acea perioadă, bază militară cunoscută sub denumirea „Cazarma Moncada”, ce purta numele generalului Guillermon Moncada, un erou al Războiului de Independenţă. Printre luptători s-au aflat alţi doi renumiţi revoluţionari, Abel Santamaria, ucis în timpul luptelor şi Raul Castro Ruz (actualul şef al statului cubanez), fratele conducătorului Fidel Castro.
În fapt, tinerii revoluţionari conduşi de „Fidel” intenţionau ridicarea la luptă a vechii provincii Oriente, teatrul celor mai mari bătălii din războiul antispaniol pentru independenţa Cubei, de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, război a cărui figură emblematică fusese tînărul poet naţional Jose Marti. În acest scop, Cazarma Moncada era ţinta care oferea condiţii propice declanşării cu succes a Revoluţiei. Mai mult decît atît, revoluţionarii avuseseră în intenţie şi luarea Cazărmii „Carlos Manuel de Cespedes”, din oraşul Bayamo, important centru comercial şi de comunicaţii din regiune. O regiune în care, condiţiile de viaţă grele şi mizere cauzate de exploatarea nemiloasă, precum şi tradiţia nealterată a patriotismului,  creau circumstanţe favorabile pentru acţiuni cu caracter revoluţionar.
Încercarea, însă, nu a avut sorţi de izbîndă. Peste două treimi dintre revoluţionari au fost capturaţi, torturaţi şi ucişi de trupele dictatorului Batista. Fraţii Castro au fost prinşi, arestaţi şi judecaţi. La proces, ţinut într-o încăpere a spitalului Saturnino Lora din Santiago transformată în sală de judecată, principalul acuzat, Fidel Castro, a fost propriul său avocat, pledînd în apărarea cauzei sale timp de 4 ore, printr-un discurs cu adevărat apoteotic, rămas în memoria colectivă sub expresia „Istoria mă va absolvi”. Discursul a fost considerat a fi adevărat manifest politic revoluţionar, care a  trasat liniile construcţiei şi dezvoltării socialiste viitoare a Cubei şi a inspirat şi însufleţit numeroase mişcări de stînga din America Latină.
Pledoaria lui Castro realiza, de fapt, expunerea planului de intenţie politică ce a stat în spatele acţiunii revoluţionare de la Cazarma Moncada, ale cărui principale puncte vizau lichidarea analfabetismului, prin instrucţie şcolară gratuită şi educaţie,  împroprietărirea ţărănimii cu pămînt, trecerea la industrializare, ca principală coordonată a economiei cubaneze, lichidarea şomajului, construcţia şi atribuirea gratuită de locuinţe către cei care trăiesc din muncă proprie şi o politică guvernamentală fermă de refacere şi asigurare a sănătăţii populaţiei.
Verdictul instanţei de judecată? Fidel Castro a fost condamnat la 15 ani de în­chisoare şi Raul Castro la 13 ani.  După doi ani de detenţie, însă, cei doi fraţi au fost eliberaţi la presiunea opiniei pu­blice, dar au fost obligaţi să se exileze. S-au stabilit în Mexic, unde l-au cunoscut pe Ernesto "Che" Guevara. Deşi, asaltul de la 26 iulie a eşuat, el a constituit semnalul declanşării revoluţiei socialiste cubaneze, care avea să triumfe, după cum se cunoaşte, la 1 Ianuarie 1959. Evenimentul de acum 58 de ani este marcat ca a doua sărbătoare naţională cubaneză şi are semnificaţia luptei neobosite a poporului cubanez, începută atunci şi continuată şi astăzi, cu tenacitate politică şi vocaţie constructivă, pentru libertate socială şi naţională, pentru socialism.

miercuri, 20 iulie 2011

Ipostază citadină

Am stat vreo oră, în miezul  sufocant al zilei, în zona "Registrului Comerţului" din Piaţa Muncii. M-am plimbat prin preajmă, am adăstat în faţa Bisericii Vergului, a Mareşalului Ion Antonescu, cu hramul "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", urmărind forfota străzii. Parcarea din imediata vecinătate a acestor obiective, să le zic aşa, colcăie de derbedei obraznici, aproape agresivi faţă de cei care, cu treabă fiind, vin să îşi parcheze maşinile pe acolo. Golanii ăştia mizeri, cu un comportament şi un limbaj stradal inadmisibil, dar... cercelaţi şi tatuaţi pe sub jegul lucios, stăpînesc zona. Nu poţi face o mişcare fără să te cerceteze din priviri, fără să te "evalueze" adică,  fără să te interpeleze, să te direjeze, să îţi interzică, să îţi ceară de la obraz. Tinerele de la volan sînt miştocărite şi comentate de o manieră imposibil de descris.

Fauna asta e observată din umbră de "ginitorii colectori" ai "încasărilor" parcagiilor, care "trec" pe la ei şi preiau sumele din mers, dar şi gata să intervină, gata să creeze o "ambuscadă" la nevoie, gata să "pedepsească", ori gata să dea "vira" dacă e cazul. Dar, nu prea e cazul. În afară de ceva taximetrişti dubioşi, transpirînd fără clienţi în soare, n-am văzut picior de poliţist sau de jandarm pe-acolo, iar vlăjganii în ţinute de "agenţi de intervenţie", care taie frunze la cîini prin apropiere, nu numai că nu au nimic împotriva "fenomenului" (fireşte, cîtă vreme poliţia şi jandarmeria nu au, de ce ar avea ei!), dar, mai degrabă, pare că ei înşişi asigură protecţia viermuielii "în perimetru", ţinîndu-le tuturor de "şase". Sper să fie numai o impresie, indusă-mi de arşiţa sufocantă... De bună seamă, însă, nu recomand nimănui să întîrzie pe acolo după lăsarea întunericului! Desigur, nu este o ipostază citadină izolată...

P.S. - Privită din lateral, biserica pare, datorită arhitecturii ingenioase, un uriaş buldozer orientat spre Vest sau chiar un afet de tun, orientat spre... Est! Mi se pare firesc. Antonescu i-a pus hrisovul de temelie la sfîrşitul lui iunie 1943, adică la trei ani după cotropirea Basarabiei de către URSS şi la doi după Eliberarea ei. Vasăzică, Biserica, Tractorul şi Tunul. Credinţă, Muncă, Luptă. "Treimea" existenţială a solidarităţii sociale. Asta aveau românii atunci. Exact ceea ce le lipseşte astăzi...      

vineri, 15 iulie 2011

Politica văzută printre dinţi

(Idei reale, declaraţii adaptate şi îmbinate...)
„E prea multă birocraţie în judeţe, domnilor. Aşa e? Aşa e! Bun, atunci, desfiinţăm judeţele”!
„Să fim corecţi şi să recunoaştem că pînă în '89 aveam 3-4 deconcentrate pe judeţ. Acum avem şi cîte 60! Prin urmare, se impune desfiinţarea judeţelor”!
„Nu vrea poporul regionalizare? Păi, dacă stăm să ascultăm ce zice poporul, nu mai facem noi reformă! Iar, dacă nu vom putea regionaliza România prin Parlament, o vom face prin dictatură”!
„Cheltuielile cu aparatul de stat sînt prea mari, ceea ce face să avem un stat bugetivor. Se impune, deci, să diminuăm cheltuielile şi să facem economii. Pentru asta, vom reduce salariile bugetarilor”!
„Vom relaxa cheltuielile bugetare la Ministerul de Interne,  prin reducerea efectivelor de poliţişti. Celor rămaşi le vom diminua salariul, iar unii probabil că îşi vor da demisia. În locul celor astfel disponibilizaţi vom angaja tineri absolvenţi. Dacă nemulţumirile vor continua, n-au decît să-şi dea şi ei demisia”!
„Pentru că nu mai avem bani să plătim un număr atît de mare de poliţişti, vom reduce numărul lor, iar pe cei disponibilizaţi avem posibilitatea să îi angajăm la ambasadele noastre. Astfel, vor fi plătiţi din bugetul Ministerului de Externe”!!
„Vom reduce numărul oficiilor şi reprezentanţelor României în străinătate la jumătate. Personalul va fi disponibilizat şi reorientat spre Administraţie şi Interne! Sau, spre pensionare”.
 „E criză şi toţi trebuie să facem un efort de înţelegere. Nu mai putem continua să fim o ţară de asistaţi social. Aşa că, vom reduce pensiile”!
 „Şcoala românească produce tîmpiţi. Prin urmare, s-a luat hotărîrea eliminării examenului de admitere în facultăţi”!
„În general, statul în ziua de azi a devenit costisitor. De aceea, se impune transferul unora dintre atributele sale către Uniunea Europeană”!  
În general, pentru că maimuţoii sînt de felul lor incapabili în politică şi absolut incompetenţi în treburile Republicii, vor a (re)instaura monarhia. Aşa, sînt siguri că vor rămîne tot ei în politică, iar pe noi, din cetăţeni ai Republicii, ne vor întoarce la stadiul de supuşi ai majestăţii sale! Adicătelea, „de-acum, mucles”! Din punctul meu de vedere, soluţia este una singură:
„Pluton, ascultă comanda la mine! În numele legii şi al Poporului Român, armaţi! Ochiţi! Foc!”.

vineri, 1 iulie 2011

Şi anticomuniştii îl „binecuvîntează” pe întîiul Mihai...

Pentru că Monarhia – care a distrus România, ţinînd-o timp de 80 de ani în analfabetism şi subdezvoltare – e în plină recrudescenţă, adepţii ei ducînd o neruşinată şi anticonstituţională propagandă în favoarea răsturnării Republicii şi restauraţiei absolutismului, reproduc un text după o preluare din presa americană de acum 25 de ani. Este vorba despre un adevărat rechizitoriu la adresa lui Mihai Hohenzollern şi a „Casei Regale”, la adresa faptelor şi comportamentului lor manifestate de-a lungul timpului, pînă la data respectivă, scris de doamna Ioana Aioanei, simpatizantă legionară, emigrată în SUA, care este, precum se va vedea din parcurgerea textului, o înverşunată anticomunistă. Vă invit să găsiţi răbdarea de a citi punctul de vedere, deloc strict personal după cum veţi înţelege, al acestei membre a exilului românesc, de-o generaţie cu ex-regele, spre a înţelege mai bine, direct de la sursă cum se spune, care este adevărata faţă istorică, dar şi adevăratele interese faţă de România, demult clocite, ale acestui personaj expirat, întîiul Mihai, demult îmbătrînitul în rele, şi ale rubedeniilor lui, aşişderea. Ca să înţelegem bine şi interesele pupincuriştilor lor din politică şi presă, care roiesc şi bîzîie pe lîngă ei ca muştele pe lîngă te miri ce...
Am respectat grafia şi ortografia, desigur desuete, ale venerabilei autoare a textului. Îi rog pe tovarăşii mei de convingeri politice să accepte ca pe un lucru corect din partea mea să ofer „cuvîntul” aici, uneori, şi opozanţilor noştri de idei politice. Mai ales atunci cînd, în lupta pentru Patrie, avem un acelaşi inamic.  
„Felicitare” pentru regele Mihai, de 23 august 1986.
(Publicată în LIBERTATEA din New York, nr. 49, august 1986).
SIRE,                           
Cu ocazia "aniversării" zilei de 23 August, vă felicit, fiindcă această "Mare Zi" este opera D-tră, şi eu alături de fraţii mei români vă datorăm D-tră invazia sovietică şi instaurarea comunismului în România, operă desăvârşită de comuniştii Pauker - Bodnăraş - Groza - Pătrăşcanu, care au pregătit distrugerea României în anticamera regalului D-tră birou. Pentru acel "23 August", eu şi sute de mii de români am fost aruncaţi în închisori, fiindcă eram „o burgheză bogată" şi fiica unei familii cu tradiţii militare naţionaliste, închisoare din care am scăpat printr'un miracol. Pentru acel "23 August", D-tră aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor, aşa cum a făcut şi tatăl D-tră. Aţi ordonat să lăsăm armele jos în faţa "prietenilor sovietici" invocând un pretins "armistiţiu", dar l-aţi semnat abia în 12 Setembrie 1944, dându-ne pe "tavă" ruşilor.
Voi, Mihai Rege al Românilor, aţi ordonat ca românii să nu tragă nici un cartuş şi să nu se apere în faţa hoardelor sovietice, români care la Ungheni au fost împuşcaţi în timp ce îşi aşteptau "prietenii". Alţi 170 de mii, tot la Ungheni, au fost luaţi prizonieri, unde şi soţul meu, un tânăr de 27 de ani a fost omorât, iar eu am rămas văduvă la 23 de ani... La "ordinul" D-tră, armata română a trebuit să meargă şi să lupte alături de sovietici, şi bieţii români au luptat şi murit cu miile până în munţii Tatra, fapt unic în analele istoriei războaielor, când un popor invins prin trădare este şi forţat să mai lupte alături de inamic. Voi Mihai Rege, aţi ordonat asta şi cei 200 de mii de români au "murit degeaba", căci Basarabia şi Bucovina tot au fost răpite de ruşi, iar Cadrilaterul răpit de bulgari, şi România invadată de bolşevici.
Şi după imensa greşeală politică şi militară ce aţi comis, aţi continuat să colaboraţi cu o clică de trădători, care ajutaţi de Colonelul Ulea, Maestrul de Ceremonii al Casei Regale, le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde în spatele tronului D-tră au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugere fizică, materială, morală şi spirituală. Dar puţin v'a păsat, căci v'aţi savat tronul şi asta era important pentru D-tră şi clica ce v'a sfătuit în acel fatidic 23 August 1944. Iar noi românii, ca nişte proşti sentimentali, ne uitam la D-tră cu drag şi vă aplaudam furtunos când apăreaţi la jurnalul de Ştiri de la Cinema Aro, căci eraţi iubitul nostru rege, şi atâta timp cât eraţi pe tron, ne asiguraţi de libertatea şi independenţa Ţării de pacostea comunistă, căci încă nu ştiam că D-tră colaboraţi cu comuniştii.
Dacă aţi fi fost sincer cu noi, dacă ne-aţi fi atenţionat atunci când s'a format "nucleul" comunist sub numele de "Blocul Partidelor Democrate", şi ne-aţi fi spus: "Români, sunt forţat de oameni nedemni spre fapte nedemne. Eu, regele vostru, nu permit ca sub baldachinul tronului să se conspire în contra voastră, şi abdic azi 6 martie 1945", ne-aţi fi salvat dacă aveaţi curajul să vă riscaţi "pielea" şi am fi ştiut ce să facem în contra comuniştilor care erau instrumentele Moscovei şi nu un guvern de coaliţie cum am crezut noi. Dar aţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul, căci aşa v'a sfătuit Stârcea care era "tare la poker" şi Sănătescu "tare" în conspiraţie. Ne-aţi minţit ani de zile, până în clipa de 30 Decembrie 1947, când aţi declarat prin radio: "Abdic pentru mine şi toţi urmaşii mei...", dar abia acum ne spuneţi prin interviul dat la Europa Liberă, că aţi fi fost forţat să abdicaţi de către Dej şi Groza, care v'au prezentat un act de abdicare "plin de greşeli de gramatică", ceea ce este ridicol, căci poate Dej era un analfabet cum spuneţi, dar Groza şi Pătrăşcanu erau avocaţi, şi Pătrăşcanu ştia să scrie orice act.
De ce nu ne-aţi spus atunci?, că poporul ar fi sărit în foc pentru D-tră şi poate puteam preveni ca hoarda de criminali şi analfabeţi să nu fi putut forma un "guvern". Aţi atacat şi aţi sprijinit pe comunişti, care au reprezentat România şi la Pacea dela Paris, fapt pentru care americanii au spus atunci şi spun şi azi: "Românii şi-au ales ei singuri comunismul, a fost voinţa lor, căci au format un guvern comunist încă sub Regele Mihai...". Aţi sperat că Stalin vă va lăsa pe tron pentru eroica D-tră trădare, şi care era o continuare a trădărilor comise de "scumpul D-tră tată" Carol al II-lea, care dăduse Basarabia, Bucovina şi Herţa cadou la ruşi în Iunie 1940, fiindcă el avea nevoie de "pace" ca să se poată "dedica" marei lui pasiuni pentru Lupeasca, iar D-tră aţi întărit trădarea lui prin "Armistiţiul din Septembrie 1944", pe care l-au legalizat la Paris comuniştii NKVD-işti, nişte criminali ca Pătrăşcanu, Groza, Dej şi alţi oportunişti, pe care D-tră i-aţi trimis la Paris să reprezinte bietul popor român.
Îmi amintesc, cu ce mândrie purtaţi pe piept "Ordinul Victoria" dat de Stalin, şi cum ciocneaţi ouă roşii cu Vîşinski, acelaş Vîşinski care a dat cu pumnul în masă şi a ţipat la D-tră că, ori să formaţi un guvern "pur comunist", ori să abdicaţi. El a ieşit din biroul D-tră trântind uşa aşa de tare, că v'a căzut varul de pe tavan în cap... Imediat l-aţi admis pe Groza, care era paravanul lui Pauker şi Dej, asasinii românilor, şi iar v'aţi salvat tronul...
Eraţi regele românilor, dar unde eraţi Sire când comuniştii au ocupat fabricile şi stabileau câţi bani să plătească patronul unui lucrător, şi câtă carne şi alimente să le dea muncitorilor gratis? Unde eraţi Sire, când militarii români întorşi de pe frontul rusesc au fost deblocaţi şi aruncaţi pe străzi, iar invalizii lăsaţi pradă mizeriei fără pensie? Unde eraţi Sire, când cei de pe frontul de Vest s'au întors fără mâini şi picioare şi nu şi-au mai găsit familiile în casele lor, căci fuseseră "confiscate dela burjui" şi date gloatelor de sărăntoci şi la ţiganii nomazi, care au făcut focul pe podele sub pirostrii să-şi facă mămăligă?
Unde eraţi Sire, când sovieticii ne-au evacuat din casele noastre în miez de noapte şi în plină iarna lui 1944, şi ne-au luat tot avutul, iar noi cu copiii în braţe plângeam pe străzi? Unde eraţi Voi Sire, „regele iubit” al românilor? Iar noi, tot naivi, chiar vă iubeam şi credeam că eraţi ataşat nouă şi că ne veţi salva de comunişti...! Unde eraţi Sire, când comuniştii NKVD-işti au înscenat lui Maniu şi altora "procese de trădare" şi i-au arestat aşa ca pe Titel Petrescu pe care l-au omorât, în timp ce sovieticii conduşi de evreii kominternişti ne violau, jefuiau şi împuşcau în plină zi pe străzi? Unde eraţi Sire, când moldovenii mureau de foame, fiindcă "prietenii" sovietici au blocat şi cărat toate alimentele României? Şi unde eraţi când ofiţerii superiori ce au condus armatele în Rusia, au fost arestaţi, judecaţi prin procese înscenate şi împuşcaţi "pentru trădare", iar soţiile şi copiii lor nu au avut dreptul la pensie, ba chiar au fost urmăriţi în mod sistematic, distruşi prin bătaie şi teroare de către agenţii comunişti, aşa cum s'a întâmplat cu copiii lui Ion Moţa, Gabriela şi Mihai?
Unde eraţi D-tră "regele românilor", atunci când s'a modificat legea învăţământului, ca să ni se impună limba rusă în şcoli, şi când preoţii au fost arestaţi, bisericile păzite de bolşevici ca noi creştinii să nu ne mai rugăm lui Dumnezeu ci lui Stalin, şi sărbătorile de Paşte şi Crăciun suspendate şi declarate "zile de muncă"? Unde eraţi D-tră dacă nu pe tronul României, când sub ochii şi tacita aprobare a D-tră s'a desăvârşit distrugerea unui popor, pe care azi, îl anunţaţi că vreţi "să-l fericiţi" cu întoarcerea D-tră pe tron?! Să fim serioşi, D-le de Hohenzollern! Aş avea multe de spus, căci am trăit acele tragice zile şi ani de umilinţe în propria mea ţară, pregătite de D-tră Sire pentru poporul român, pe care l-aţi înşelat şi trădat, fapte care nu se pot uita în secole, nu după 42 de ani. Noi, cei bătrâni, suntem aci ca să spunem celor tineri şi să scriem Istoria cea adevărată, în care eu şi milioane de români avem un lung rechizitoriu pentru D-tră! Dar mă opresc aci...
Şi dacă aţi avut „decenţa” să tăceţi o perioadă atât de lungă, v-aţi lăsat antrenat în ultimul timp de ceva fosile din vechea camarilă ce trăiesc prin Anglia şi Germania, şi cu o îndrăzneală demnă de un "Carol Tiranul" tatăl D-tră, aţi început o campanie de "încălzire a sentimentelor" cu românii, spunând într'o "proclamaţie" difuzată în 1979 la radio Europa Liberă: "Au trecut treizeci şi doi de ani, de când n'am mai călcat pământul României...", şi apoi continuaţi: "M'am frământat, şi mă frământ, mă zbat pe seama soartei voastre crunte...".
Dar în aceşti 32 de ani, D-tră n'aţi întreprins nimic pentru poporul român, ci v'aţi făcut o familie frumoasă cu multe fete, pe care după cum se vede, vreţi să ni le puneţi în spate ca "moştenitoare ale tronului României". Şi ca încheiere în acel mesaj de Anul Nou 1979, ne spuneaţi: "Urărilor Mele se alătură iubita Noastră Regina-Mamă, Regina Ana şi fiicele Noastre, Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria". Să vă trăiască Sire!, dar ele sunt fiicele şi principesele D-tră şi nu "reginele noastre", ale poporului român, fiindcă D-tră aţi abdicat pentru D-tră şi pentru toţi urmaşii, şi nu înţeleg, în ce ţară şi pe ce tron sunt D-lor regine?
În interviul dat de curând lui Vlad Georgescu, el v'a întrebat: "Majestatea Voastră s'ar întoarce imediat, deci în ţară , în momentul în care ar fi posibil. Pentru a domni? Pentru a fi rege?", iar D-tră aţi răspuns: "Da. Asta este dorinţa şi datoria mea, şi dacă mi-am făcut datoria în circumstanţe grele la 23 August 1944, când aveam 22 de ani, nu voi şovăi acum la 64 de ani". Dar de ce nu aţi considerat "datoria D-tră" ca imediat după abdicare, să fi format un guvern în exil, şi să fi folosit toate relaţiile politice şi familiale ce le aveaţi cu Anglia, tradiţionala D-tră aliată, să fi uşurat povara românilor la Conferinţa dela Paris, căci Churchill era marele master, şi regele Angliei vă era rudă? De ce nu aţi acţionat atunci, şi veniţi acum după 42 de ani să ne spuneţi că este „datoria” D-tră să reveniţi pe tron? Trebuie să ştiţi că, Poporul Român s'a maturizat, şi a învăţat pe propria-i piele o mare "lecţie", aşa cum a fost spusă de Eminescu: "Cine iubeşte străinii / Mânca-i'ar inima câinii...".
Da, noi românii am înţeles că tragedia noastră naţională s'a datorat numai "străinilor" aciuaţi la noi pe care i-am tolerat pe motive umane sau politice, şi care au conspirat împotriva noastră, fiindcă nici un "român adevărat" nu ar fi fost în stare să-şi trădeze neamul şi patria de dragul privilegiilor sale personale... Aşa cum şi mie mi-e dor de casa mea, vă cred Sire, că vă este dor de Peleş şi de toate palatele făcute de noi românii, în care v'aţi lăfăit cu gaşca de pierde vară a Voastră, care a decis soarta noastră, soarta României, între un pahar de coniac şi o partidă de poker, unde excela prietenul D-tră Stârcea, care v'a dădăcit şi v'a sfătuit cum să-i trădaţi pe români. Cred că vă este dor, să mai goniţi cu automobilul pe şoseaua Bucureşti-Sinaia, aşa cum făceaţi, cred că vă este dor de aerul parfumat, de brazii de pe munţii Carpaţi, de care şi nouă celor din exil ne este dor, dar suntem pe aci din vina trădării D-tră, iar fraţii noştri gem sub ocupaţia comunistă, pentru că D-tră aţi facilitat asta 42 de ani în urmă, şi nu ne-aţi lăsat să luptăm şi să fim învinşi în mod onorabil, ci să fim umiliţi şi distruşi în numele "prieteniei", fapt pentru care Occidentul ne dispreţuieşte că, noi ne-am ales comunismul.
În noua conspiraţie, D-tră v'aţi lăsat intervievat de Vlad Georgescu, care nu numai că vă tratează ca pe un rege al României, dar vă întreabă exact ce vrem şi noi să ştim, iar D-tră i-aţi răspuns: "Ne-o dovedesc scrisorile pe care le primesc mai cu seamă dela tineri... care au aflat dela părinţii lor despre mine...". Şi credeţi că românii pot spune ceva frumos despre regele Mihai? Greşiţi Sire! Aceşti tineri nu mai sunt românaşii credincioşi şi educaţi în umilinţă şi supunere faţă de Casa Regală a Madamei Lupescu! Azi tinerii români sunt evoluaţi, şi au curajul opiniei mai mult ca oricând, şi nu schimbă ei o teroare comunistă pentru una regală a Casei de Hohenzollern, care a omorât destui români între anii 1930-'40, sub domnia Tiranului dement Carol al II-lea.
Propaganda pe care o faceţi prin intermediul Europei Libere, cred că aţi plătit-o foarte "gras", să vă scoată la iveală şi să puteţi pleda pentru dreptul ce-l ridicaţi la tronul României, pe care l-aţi pierdut, ziceţi, din cauza "baionetelor sovietice"; dar D-tră l-aţi trimis pe Dămăceanu la ruşi în aprilie 1944, i-aţi eliberat pe Dej, pe Ceauşescu şi Pătrăşcanu ca să vă pregătiţi pavăza, şi apoi l-aţi arestat pe Mareşalul Antonescu dând pe tavă România comuniştilor. Cum puteţi spune: "Aşadar, 40 de ani după venirea la putere a regimului comunist cu ajutorul baionetelor sovietice", când ei au venit cu sprijinul D-tră regal? Că ruşii cu baionetele lor v'au forţat să abdicaţi, asta era de aşteptat, căci comuniştii nu vor niciodată "regi" şi trebuia să prevedeţi acest lucru. Dar de ce nu ne-aţi spus atunci în 1947, şi ne-o spuneţi abia acum? Cu asta sunteţi de două ori vinovat, că aţi conspirat atunci şi conspiraţi şi azi ca să puteţi lua tronul iar.
Cu "dulcegăriile" D-tră nu puteţi şterge trecutul, sperând că cei ce ştiu adevărul au murit, ori au fost omorîţi cu toţii de către comunişti. Aţi greşit, sunt încă o mulţime de supravieţuitori în exil şi datoria noastră este să păstrăm adevărul istoric şi să-l predăm ca pe o faclă generaţiilor tinere. Se ştie şi ştiu şi eu, că în acea caldă zi 24 August 1944, aţi vorbit la radio; v'am auzit cu urechile mele când aţi "ordonat" la ora 13, încetarea ostilităţilor contra Rusiei, şi aţi cerut atacarea trupelor germane pe teritoriul României. Dar ştiu că vocea D-tră fusese imprimată pe un "disc" de către comuniştii Pătrăşcanu şi Bodnăraş „Ceauşu”, pentru cazul când aţi fi fost omorît şi lovitura de stat nu reuşea, ei să poată folosi "vocea D-tră" ca o momeală, pentru a comanda armata română. Şi culmea, Pătrăşcanu v'a scris şi "textul" trădării, iar D-tră susţineţi azi că au fost "baionetele sovietice", când a fost numai voinţa D-tră, să faceţi orice să vă salvaţi tronul, şi l-aţi salvat ce-i drept, pentru 3 ani. Dar l-aţi salvat cu preţul vieţilor a milioane de români, pe care i-aţi făcut sclavii ruşilor. Şi mai vreţi să le fiţi rege românilor???
Dintr'un punct de vedere, vă înţeleg: D-tră acţionaţi ca un bun părinte pentru copiii D-tră pe care aţi vrea să-i vedeţi asiguraţi material, că toate averile D-tră din România le-ar oferi o viaţă de huzur aşa cum aţi avut şi D-tră. Şi dacă aţi "declarat-o" pe Margareta "Prinţesă Moştenitorare" a unui tron fantomă, aţi făcut aceasta cu scopul să o vedeţi în Peleş... Cât despre cine o să conducă poporul român după ce se va elibera de analfabeţii comunişti, nu vă faceţi griji. Noi românii avem o pleiadă de oameni educaţi, cinstiţi şi patrioţi, şi care la momentul oportun vor elibera România de cei pe care D-tră i-aţi instalat la 23 August 1944. De aceea, vă doresc D-tră şi întregii "familii regale" să staţi fericiţi şi plini de bucurie pe tronul fantomă şi să aveţi fericirea care o are poporul român cu ocazia aniversării "Zilei Mari" de 23 August, Ziua Trădării României de fostul rege Mihai.
Ioana Aioanei